E simplu, esti bun sau esti rau. Eu asa vad lucrurile. Esti printre ingeri sau esti printre demoni, iar alegerea nu e intotodeuna a ta... Spiritul tau e bun sau nu e, asta pentru ca asa te-ai nascut.
Am intalnit femei pe care lumea le numea depravate, cu minti brambura si stare sociala fara capatai... Dar cu suflet angelic. Am intalnit femei instalate in societate pe piedestale greu de atins. Au ajuns acolo insetate de tot ce inseamna dorinta de afirmare si de avutie. Scopurile au scuzat mijloacele, iar lumea din jurul lor s-a simtit adeseori calcata in picioare. Dar asta nu a contat, oricum pe ele nu le deranjeraza sufletul lor demonic. Asa s-au nascut si nu se vor schimba nicicand.
Am citit recent intr-o carte a unui om destept ca lumea asta nu e guvernata numai de BINE, asa cum cred multi crestini, e o tabla de sah, unde Yin si Yang se armonizeaza perfect, pentru ca asa trebuie sa functioneze lucrurile- bine.
Eu sunt un om rau si nu e nevoie sa scormonesc prin creier de cate ori am auzit asta din gura altora. Asa ma vad ei, inseamna ca asa sunt. Nu pot sa ma transform intr-un om bun, pentru ca asa m-am nascut, iar rautatea e ca boala incurabila. Mori cu ea de gat.
Cand eram prea mica sa stiu ca pe lume exista bun si rau ma vedeam zana cea buna din povesti, sau poate mama perfecta pentru copilul pe care stiam ca il voi avea intr-o zi, sau sotia iubitoare, sprijin de nadeje al sotului pe care l-am luat din dragoste pana la adanci batraneti... Insa intr-o zi, nu departe de acea perioada infantila, am inteles ca ceva a fost dat si acel ceva a fost primit- rautatea, starea aceea greu de indepartat cu care ma confrunt zi de zi. E ceva ce se agata de mine si nu ma lasa sa manifest cu usurinta dorinta de a face intotdeauna bine. Totusi finalul actiunilor mele rautacioase ma intristeaza, ma dezgusta, dar asta nu ma opreste sa le repet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu