Si asta e tot din seria IN PARC CU ANASTASIA. Pentru ca aici, in parc, petrecem cea mai mare parte a zilelor noastre. Clipele pe un tobogan imens cu tub, sau cele de pe un leagan cu lantzuc sunt nestemate slefuite.... La fel si prieteniile care se leaga intre copii, dar si cele dintre mamici. Din indivizi obscuri si usor sfiosi ne transformam in amici ce ajung sa-si destainuie trairile. Noi, mamele devenim prietene de parc. Luam unele de la altele cat primim, apoi parca am vrea sa stim mult mai multe, misterul fiind din ce in ce mai adanc.
Intai vorbim despre copiii nostri. Cat mananca de exemplu : " Al meu nu vrea sa manance deloc", " Ba al meu mananca, dar nu prea vrea sa doarma", " Eu nu mai stau dupa el sa ii dau fructe, daca vrea sa le manance bine, daca nu, nu!", " Dar tu cum ii dai grisul? ", " sau venim cu marturisi de genul: " Ai avut depresie post-natala? Eu am avut... Cum ai scapat de ea, ca pe mine ma bantuie si acum..." Toate astea ies din gurile mamicilor inhamate la jug, care au facut un legamant sa dea totul pentru puiul pe care l-au adus pe lume. Traiesc pentru el, se daruiesc si stiu ca viata numai asa are valoare. Vor suferi alaturi de el, il vor inalta cat vor putea si daca e nevoie vor muri pentru el. Un legamant ce ne arata ca viata de mama nu e un simulacru.
Si apropierea dintre noi, mamele, devine cu fiecare zi mai mare, se desprind masti, iar tainele destainuite sunt din ce in ce mai multe. E drept ca nu mai exista exaltarea de la inceput, dar cui ii pasa? Noi, mamicile suntem deja prietene de parc. Nu mai exista restrictii, jucariile sunt laolalta, copiii nostri se joaca intr-un cuibusor construit de noi toate. Stam pe langa ei si ne vorbim de la suflet la suflet, cu fiecare zi mai prietenos decat in zilele precedente, constiente de dulcea companie pe care ne-o asiguram reciproc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu