O zi bine petrecuta

Habar nu am de ce nu imi fac timp sa scriu mai mult aici. Mai ales ca momentele petrecute in fata acestui blog imi fac viata mai inmiresmata.Simt ca mintea mea ori e prea goala, ori e prea plina... De fapt simt ca e satisfacatoare si asta imi da o stare de bine si de liniste. Aici pot lua viata in mod simplu si natural, cum nu o pot vedea in alte circumstante cu care ma confrunt rutinos in fiecare zi.

Sunt zile care prevestesc inca de la prima ora dezastrul sau dimpotriva, prilejul unor momente bune ce imi vor arata fata scumpa la vedere a fericirii. Iubesc si zilele rele si zilele bune pentru ca imi lasa impresia ca sunt tot timpul ocupata. Nu ma lasa sa cunosc plictisul si nici ratacirea spre nimic.

Dar trebuie sa recunosc, o zi bine petrecuta ma cucereste , asa cum ma cucereste zambetul unui om pe care eu il vad placut. O zi ca asta e ca un suvenir pastrat cu afectiune si cu promisiunea ca nu o sa il pierd nicicand.

Azi a fost si inca mai este o zi bine petrecuta. M-a ocolit starea lumii rece si brutala, am facut schimb de pareri si de zambete cu oameni destepti si am trepidat alaturi de emotiile simtite de altii. Iar asta ma face fericita. Clipele astea alunga zadarnicii si imi dau confortul in care vreau sa ma lafai in viata.

O gara si privitul la ce  fac oamenii in ea ma face fericita. Mi-am propus ca intr-o zi insorita sa ma opresc acolo si sa urmaresc cum isi omoara oamenii timpul in asteptarea trenurilor.. Mi-as imagina viata lor asa cum de fapt nu e, insa asa cum si-ar dori-o ei sa fie. As imagina scenarii generoase pentru orice fel de oameni, fie ei buni, fie ei rai. Si asta s-ar putea materializa intr-o zi petrecuta bine.

E timpul sa accept ca o zi petrecuta bine trebuie sa fie si cea in care abunda normalitatea. Nu imi place normalitatea, dar ma aliniez pentru ca numai asa pot trai langa oameni. Cu toate astea voi spune mereu ca obisnuinta este rece. Din pacate multi oameni nu isi arata decat fata normalitatii, astfel devin austeri si par prosti. De fapt poate ca sunt doar prosti. Iar astia reusesc sa transforme intotdeaua ziua mea despre care credeam ca va fi petrecuta bine, intr-una extrem de proasta. Propun ca toti oamenii de acest gen sa platesca taxa pe normalitate!

Am un iubit vesnic tanar si ferice! Mi-ar placea sa am, de fapt... Dar nu mai am. Ma uit la el si ma sperie faptul ca il iubesc asa normal cum e... Parca m-as plimba non-stop intr-o cusca rotunda din care nu vreau sa ies, chiar daca nu e zavorata. Obisnuinta e normalitate si se arata ca o boala incurabila pentru unii. Eu insa am sa ii dau un sut in fund, pentru ca vreau ca zilele mele  sa fie bine petrecute de acum inainte.