L-am intalnit pe o strada cu multe case. Nu am reusit sa ii vad ochii, dar am simtit tristetea care se prelingea pe sub poarta mare cu grilaje din fier. I-am vorbit, insa a rams nemiscat. Alt loc, in care sa poata intrezari ccea ce se intampla dupa acea poarta, nu exista. Asa ca prefera sa stea neclintit si sa adulmece cu nasul urias trecatorii din fata casei pe care o pazea. L-am numit Look...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu