Inchid ochii si mi imaginez ca locuiesc la un hotel scump intr-o camera in care ma asteapta seara un brad frumos impodobit. E cald. Lumea din jurul meu e bogata si traieste fara nicio grija. Luxul si opulenta sunt prezente, iar zambetele primite de la necunoscuti ma invaluie ca o catifea. Ma asez la o masuta de fildes si meditez indelung langa o cana de ceai aromat. Fruntea mea e senina, iar ochii limpezi si odihniti. Ma uit iar la oamenii din jurul meu si le simt bucuria, linistea sufleteasca. Sunt fericiti, o fericire care ma molipseste si ma face sa-mi doresc sa traiesc vesnic. Deodata ma amuza gandul ca cei care misuna pe langa mine nu vor sti niciodata ca eu sunt un om prea sarac pentru a ma alatura tagmei lor. Da, ei nu stiu asta, iar eu ma adancesc in imaginatie si fara nicio jena starui in dorinta mea de a ma infrupta din tot ceea ce inseamna viata de bogatas. E minunat! Simt ca tot ce traiesc e lipsit de conditii, de interferente, de lipsuri, de nevoi, de lume urata si meschina, inraita din cauza vietii dure. Ma ridic de la masa si privesc spre pantofii eleganti Chanel, pe care i-am asortat perfect cu rochia Chloe. Sunt impecabili. Mi-i admira si o domnisoara care tocmai trece pe langa mine la bratul unui om instarit. I-ar vrea si ea... Imi spun in gand ca ar putea sa ii aiba. Ma indrept spre iesirea hotelului si urc in acel Maserati care ma asteapta tot timpul acolo. Zgomotul suierat al traficului pune stapanire pe auzul meu si ii spun soferului sa il mascheze cu Anotimpurile de Vivaldi. Ma intreaba unde mergem. Ii spun doar atat. Mai departe... Si dupa aceea inapoi, in camera de hotel luxoasa, unde ma asteapta bradul frumos impodobit. ( Foto: Alin Petrus)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu