luni, 3 august 2009

EU SI CATIVA INTELECTUALI


Nu am avut ocazia sa stau de vorba cu foarte multi intelectuali. Momentele acestea, ce se pot numi rare, le numar pe degete. Odata l-am inalnit pe Octavian Paler intr-o librarie bucuresteana, pret de 2 minute, cand a trebuit sa lase un autograf pe una din capodoperele sale, abia iesita de sub tipar. Nu am sa uit niciodata ceea ce mi-a spus, privindu-ma in ochi si dorind parca sa ghiceasca ce om se ascunde in spatele lor... A spus asa: "Dulce melancolie...sa nu pleci niciodata de aici". Acelasi lucru l-a scris si pe coperta cartii, numai ca acolo adaugase si "Pentru Madalina". Dupa ce am plecat, m-am simtit imbecila. Monologul intelectualului mi s-a paurut bizar. Imi reveneau in minte gesturile si vorbele lui ca notele muzicale ale unui referen nesfarsit. Necunoscutul imi rasufla in ceafa si incercam sa il alung, mobilizandu-ma ca un betiv ce s-a trezit dimineata mahmur. Dar eram fericita ca am fost pentru doua minute colegul de "dialog" al lui Octavian Paler. Niciodata nu voi mai avea aceasta ocazie. E mort. De la el am invatat ca un om destept te poate privi o singura data, pentru a putea pune verdictul. Exact ca o ghicitoare, care iti spune doar uitandu-se la tine, ce fel de om esti.


Un alt intelectual cu care am stat de vorba, emotionata pana in maduva oaselor, a fost Robert Turcescu. Pe omul acesta televizorul il "scalambaie", ii fura din carisma, ii delimiteaza personalitatea. L-am gasit altfel decat ma familiarizasem cu el la TV. Am fost placut surprinsa sa intalnesc un om cald si receptiv la dorintele mele. De la el am invatat sa nu judec oamenii dupa aparente sau... dupa aparitia lor la televizor.



Florin Calinescu, un om dintr-o bucata, pe care oricine l-ar indragi. Am avut candva ocazia sa il intervievez prin telefon. Bine si asa... Dialogul s-a derulat perfect, ca o manusa care se pliaza bine pe mana. Avea numeroase replici ce te desteptau ca un ceasornic dimineata. Ramaneai un timp cu gura cascata ca un copil care a vazut pentru prima oara un nudist pe plaja, apoi iti reveneai, incercand sa gasesti si tu o idee satisfacatoare in aceasta discutie. De multe ori imbecilitatea mea ma lasa fara cuvintele potrivite, sau ele apareau tardiv. De la el am invatat cat de misto e sa poti fi spontan si cat de greu e sa ti se intample lucrul asta. Important e ca de ceva vreme incoace am ocazia sa dau mana cu spontaneitatea mai des decat o faceam inainte si ma bucur. Poate ca am evoluat...

Niciun comentariu: