Prabusirea

In ultima vreme am auzit de moartea multor oameni tineri. Unii s-au stins in accidente de masina cand viatza abia li se asternea la picioare, altii au decedat in somn cand nimeni nu s-ar fi asteptat ca la varsta lor sa pateasca asa ceva, sau altii care au murit, asa cum s-a intamplat azi cu Toni Tecuceanu, din cauza nenorocitei de gripa porcina. Oare???? Ma inspaimanta astfel de cazuri, mai ales cand victimele sunt atat de tinere. Oameni cu perspective, oameni pentru care viata avea un sens precis, bine definit sau care abia se contura. Spectacolul lumii era atat de viu si de atragator pentru ei... Asa cum e pentru noi, cei de varsta lor. Gandindu-ma serios la moarte, nu vreau decat sa nu ratez nicio clipa frumoasa a acestei vieti, asa cum cred eu ca e bine pentru mine. Si chiar daca va veni ziua aceea in care am sa privesc peste umar si am sa fiu cuprinsa de disperare pentru ca as fi putut face mult mai mult, tot am sa ma bucur de viata. Prabusirea vine, din pacate pentru unii, prea devreme si lasa in urma ei un parfum cu aroma tristetii care ne invaluie pe noi, astia care inca supravietuim. Ne amintim ca viata atarna de un fir de atza. Dar hai sa ne catzaram pe firul asta cat mai sus, atat timp cat putem face asta, si sa visam si sa traim lucruri pentru care nicio stiinta nu e suficienta. Lucruri mari ale vietii, cat pot fi ele de mari pentru fiecare.