Intotdeauna mi-a placut sa privesc cerul si sa ma inchipui zburdand printre nori... Libera, fara constrangeri, fara lumea asta mare si la fel de urata de cand o stiu. Acolo, printre stele nu m-ar intreba nimeni ceva ce nu as avea chef sa raspund. Cand simt ca viata ma oboseste, iar lumea din jurul meu devine de nesuportat privesc cerul si ma duc acolo, langa toti acei nori puri. Atat de puri incat nici nu meritam sa ne slujeasca...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu