Imi vine in minte o intamplare stranie din viata mea. Ma aflam in vizita la niste prieteni de familie ai parintilor mei. Eram mica, aveam doar 7 ani, iar amintirea aceasta imi da si acum fiori. Am plecat la mare, in Constanta, iar cei la care trebuia sa poposim un weekend locuiau la casa. Intotdeauna am fost om mare iubitoare de animale si ori de cate ori ma duceam la cineva in curte, eram fericita. Stiam ca acolo trebuie sa gasesc un catel, o pisica, un curcan sau o caprita... La bloc, duceam o viata amarata, ingusta, deprimanta, chiar intunecata si lipsita de bucuriile pe care mi le putea oferi un animalut de companie. Curtea de la malul marii, unde urma sa ne bucuram de apa si soare, gazduia un pisic negru. Din acel moment viata mea suferise o ieremediabila schimbare. Aveam un prieten si era o atractie de o natura inexplicabila pentru parintii mei, care nu intelegeu cum de un pisic negru si, spuneau ei, urat, mi-a intrat atat de usor pe sub piele. Nu imi trebuia nimic! Nici plaja, nici apa, cu atat mai putin un colac de salvare sau lopatelele cu care obisnuiam sa fac castele de nisip. Pisicul era prioritatea mea, unica mea bucurie.
"Aduce ghinion!" , mi-a spus domnul la care ne dusesem in vizita
Mi-am orientat privirea in cu totul alta directie si nu l-am ascultat. Pisica era idolatrizata de mine, o protejam exact ca un egiptean din anul 3000, inainte de Hristos...
A venit si ziua in care trebuia sa ne intoarcem acasa. Nu-mi doream cu nici un chip sa plec de acolo fara pisica. Mama voia sa ma induplece sa o abandonez, spunandu-mi ca este intruchiparea intunericului, a misterelor, a fortelor necurate, ca o matza neagra poseda puteri supranaturale de care trebuie sa ma tem. Lacrimile mele erau de neoprit, iar la un moment dat pisica mi-a fost smulsa din brate de stapanul ei si aruncata intr-un bazin plin cu apa. Am plecat de acolo uitandu-ma inapoi cu regret si simtind cum mi se scurge viata pe jumatate.
Zilele acestea, dintr-o discutie despre ghinion, pisica 13, sau... pisica neagra, am aflat ca in Scotia se spune ca atunci cand ineci o pisica vei muri si tu inecat.
Omul acela rau murise inecat dupa cateva luni...
Fara cuvinte... am ramas fara cuvinte...
Se spune ca e bine sa iubesti pisica neagra, sa o lasi sa iti intre in casa, sa o rasfeti si mai ales sa nu te temi de ea. Astfel va sparge ghinionul! Asa ca nu sta pe ganduri, ia-ti pe fotoliul tau auster si rigid o pisica neagra, iti va face un tunel de noroc printre ghinioanele vietii tale!
"Aduce ghinion!" , mi-a spus domnul la care ne dusesem in vizita
Mi-am orientat privirea in cu totul alta directie si nu l-am ascultat. Pisica era idolatrizata de mine, o protejam exact ca un egiptean din anul 3000, inainte de Hristos...
A venit si ziua in care trebuia sa ne intoarcem acasa. Nu-mi doream cu nici un chip sa plec de acolo fara pisica. Mama voia sa ma induplece sa o abandonez, spunandu-mi ca este intruchiparea intunericului, a misterelor, a fortelor necurate, ca o matza neagra poseda puteri supranaturale de care trebuie sa ma tem. Lacrimile mele erau de neoprit, iar la un moment dat pisica mi-a fost smulsa din brate de stapanul ei si aruncata intr-un bazin plin cu apa. Am plecat de acolo uitandu-ma inapoi cu regret si simtind cum mi se scurge viata pe jumatate.
Zilele acestea, dintr-o discutie despre ghinion, pisica 13, sau... pisica neagra, am aflat ca in Scotia se spune ca atunci cand ineci o pisica vei muri si tu inecat.
Omul acela rau murise inecat dupa cateva luni...
Fara cuvinte... am ramas fara cuvinte...
Se spune ca e bine sa iubesti pisica neagra, sa o lasi sa iti intre in casa, sa o rasfeti si mai ales sa nu te temi de ea. Astfel va sparge ghinionul! Asa ca nu sta pe ganduri, ia-ti pe fotoliul tau auster si rigid o pisica neagra, iti va face un tunel de noroc printre ghinioanele vietii tale!
2 comentarii:
am doua pisici: una ciocolata amaruie, aproape neagra, alta negru cu argintiu sau silver tabby. Ciocolina si-a facut o amica din cartier, o pisica neagra, mereu urca pe pervaz si cere de mancare. Mie pisicile negre mi se par cele mai frumoase, inghet cand aud oameni care se poarta urat cu ele.
Oamenii nu terbuie sa se poarte urat cu niciun animal. Toti cei care chnuie aceste vietati sunt inumani si in acelasi timp eu cred ca nu au educatie. Ii urasc!
Trimiteți un comentariu