Cand privesc aripa unei pasari sau mersul unui caine, o floare de primavara plina de roua, sau forma unui nor pe cer, imi amintesc cat de mult iubesc viata. Sunt imagini frumoase ale lumii pe care nu oricine le poate vedea. Drumul celor care adora toate aceste minunatii este pavat de Dumnezeu...
Brigitte Bardot, faimoasa actrita a filmului frantuzesc este o mare iubitoare de animale, de natura, de bucuriile vietii pe langa care altii trec fara sa le observe niciodata. Sunt fascinata de existenta acestei actrite. A iubit mult cainii, iar spre final s-a dedicat lor. Viata sa a fost marcata de numerosi barbati, cei mai multi dorind-o numai pentru orgoliul lor masculin, iar acest lucru a izolat-o intr-un final... Singuratatea a fost light-motivul sau in tinerete, doar cainii fiind cei care nu au tradat-o niciodata. Iubea natura, iubea marea si fugea mai tot timpul de locurile unde viata continua zgomotos si stresant. A trait numeroase experimente romantice ratate, dar a fost intotdeauna capabila sa le puna capat si sa o ia de la inceput. A sperat de prea multe ori ca in sfarsit va intalnit omul care o va face fericita, pana cand, in anii '70 a decis sa uite tot. Cainii au fost si au ramas singurii ei prieteni si i-au aratat ca exista iubire neconditionata. A avut capacitatea de a umple golul, pustiul, in care a trait atat timp. Chiar daca in jurul ei s-a invartit o adunatura de barbati dragalasi, Brigitte Bardot poarta si acum in suflet singuratatea ca pe o decoratie de razboi. Dar s-a tratat. A reusit sa lase in urma si sa neglijeze tot ce nu trebuia sa mai faca parte din viata sa. Actrita nu a dorit sa mai joace in nici un film, ca si cand aceasta meserie ii conducea destinul pe carari intortocheate, unde pasii ei mergeau chinuit. A plecat pe drumul acela pavat, ducandu-si insistent gandurile mai departe. Acolo unde a dorit ea si numai ea. Ma infior stiind ca o femeie atat de frumoasa, talentata si celebra a suferit de singuratate. Dar, in acelasi timp, apreciez ca a fost capabila sa isi organizeze viata, luptand pentru o cauza nobila: ingrijirea animalelor! Ar trebui sa stim ca nu exista nicaieri in lumea asta pustiu, exista doar incapacitatea noastra de a umple golul in care ne taram. Invata de la Brigitte, ai ce!
Brigitte Bardot, faimoasa actrita a filmului frantuzesc este o mare iubitoare de animale, de natura, de bucuriile vietii pe langa care altii trec fara sa le observe niciodata. Sunt fascinata de existenta acestei actrite. A iubit mult cainii, iar spre final s-a dedicat lor. Viata sa a fost marcata de numerosi barbati, cei mai multi dorind-o numai pentru orgoliul lor masculin, iar acest lucru a izolat-o intr-un final... Singuratatea a fost light-motivul sau in tinerete, doar cainii fiind cei care nu au tradat-o niciodata. Iubea natura, iubea marea si fugea mai tot timpul de locurile unde viata continua zgomotos si stresant. A trait numeroase experimente romantice ratate, dar a fost intotdeauna capabila sa le puna capat si sa o ia de la inceput. A sperat de prea multe ori ca in sfarsit va intalnit omul care o va face fericita, pana cand, in anii '70 a decis sa uite tot. Cainii au fost si au ramas singurii ei prieteni si i-au aratat ca exista iubire neconditionata. A avut capacitatea de a umple golul, pustiul, in care a trait atat timp. Chiar daca in jurul ei s-a invartit o adunatura de barbati dragalasi, Brigitte Bardot poarta si acum in suflet singuratatea ca pe o decoratie de razboi. Dar s-a tratat. A reusit sa lase in urma si sa neglijeze tot ce nu trebuia sa mai faca parte din viata sa. Actrita nu a dorit sa mai joace in nici un film, ca si cand aceasta meserie ii conducea destinul pe carari intortocheate, unde pasii ei mergeau chinuit. A plecat pe drumul acela pavat, ducandu-si insistent gandurile mai departe. Acolo unde a dorit ea si numai ea. Ma infior stiind ca o femeie atat de frumoasa, talentata si celebra a suferit de singuratate. Dar, in acelasi timp, apreciez ca a fost capabila sa isi organizeze viata, luptand pentru o cauza nobila: ingrijirea animalelor! Ar trebui sa stim ca nu exista nicaieri in lumea asta pustiu, exista doar incapacitatea noastra de a umple golul in care ne taram. Invata de la Brigitte, ai ce!
3 comentarii:
O bucurie a vietii este si cand te prinde furtuna pe plaja :)
Nota 10 pentru articol!
pana la urma e minunata si o furtuna! merci pentru nota!
apropo, Ovidiu spunea ca il bat la cap niste colegi sa mearga si in acest weekend la mare. te bagi? :)
weekendul asta nu, mai stau si eu pe acasa. Daca mai mergeti peste 2 sau 3 saptamani, e OK...
Trimiteți un comentariu