duminică, 2 iunie 2013

Abandon intru prietenie

Am spus de atatea ori ca nu mai pot si cu toate astea am mers mai departe. Cu sau fara curaj, cu sau fara  un tel, cu sau fara prieteni langa mine, cu sau fara bani. Am mers si am stiut ca daca am sa alerg repede sau incet, e totuna.

Am cunoscut oameni care m-au lasat nemiscata. Un timp, uneori mult prea lung. Pe acesti oameni cred ca i-am iubit mult, mai mult decat credeam eu vreodata ca pot iubi, dar cu toate acestea inima mea nu a fost sfaramata.
" Si daca vei pleca, te rog sa tii legatura cu mine, nemernicule! M-am saturat de faptele tale reprobabile! Dar vreau macar sa stiu ce dracului mai faci, macar asa, de curiozitate!"

Si nu am mai tinut legatura. Maruntisurile unei vieti care a reusit sa ne desparta ne-au luat ca valul si au aparut alti oameni deveniti "prioritati", intr-o noua stare si o noua lume asternuta de ei la picioarele mele, pe care evident o credeam perfecta.

Ufff! Ma arunc iar in vartejul unei vieti in care risc sa devin greu de recunoscut. Greu de recunoscut de cei care ma stiu de ceva vreme. Am aflat cat de calda poate fi prietenia unui om si nu as vrea sa incetinesc pasii spre o prietenie profunda. Simti confortul unei legaturi sufletesti, care chiar daca e deseori greu de inteles, e bine ca e.
 Momentele sunt bune! Momentele langa prieteni. Ei sunt cei care reusesc sa iti plamadeasca viata, evident daca ii lasi. Ei sunt cei care iti pot arata ca oamenii de langa tine chiar fac lucruri nemiapomenite. Ei iti pot oferi explozia de fericire de care nu te bucuri prea des.
Tot ei iti vor da bucurie, tot ei o pot lua! Te vei zvarcoli, vei zace si vei simti mangaierea dulcei atingeri a prieteniei atunci cand isi intorc din nou fata spre tine.

Iubirea- e atunci cand sufletul da pe dinafara fara sa fi murit inca. Simti propria ta radiere si te pierzi in celalalt. Te pierzi si vrei sa ramai acolo pentru totdeauna. Este frumos, este adevar! Iubirea iti asterne la picioare nopti in care bantuie ganduri si vise greu de alungat, iar viata devine usoara, razleata, ca zborul unui fluture. Sufletul tau e mare si nu e greu deloc. E doar mare si incap in el  o mie de alte suflete. In centrul vietii tale este el si faci tot ce iti sta in putinta sa nu il lasi sa plece. Nu vrei sa pierzi cu nici un chip stralucirea care invaluie existenta ta si nici sumedeniile de lucruri si fapte si trairi si multe altele cate or mai fi...