In asteptare

Am avut un vis. S-a transformat intr-un tel pe care trebuia sa il ating. Azi privesc luna cu mai multa atentie, la fel si norii, la fel si o stea. Si ma hranesc de cateva zile cu panica perpetua pe care mi-o da nesiguranta. Vor fi trei saptamani. De fapt ar mai fi ramas doua saptamani si trei zile, cred... Pamantul imi fuge de sub picioare, iar eu pana la urma ma inalt pe un norisor. E roz. Simt ca evenimentele din viata mea incep sa se ingramadeasca, iar timpul se contracta. Sunt in asteptare, dar timpul nu imi este dusman. Am invatat sa astept si as mai astepta oricat, atata vreme cat in mintea mea acum totul e bine, iar viata e un basm din care nu vreau sa ma trezesc. Ma gandesc ca e posibil ca la un moment dat un ceas desteptator va rasuna in urechile mele, iar momentul il voi percepe cu stangacie. Atunci viata mea va fi o melodrama. Am sa cad si am sa ma ridic greoi, am sa vad iar uratenia lumii din jurul meu, am sa ma simt epuizata, cu perspective incuiate, neatinse.

As vrea sa dau totul... Am dat oare ceva? Cat? Cat de multa afectiune pot eu sa dau...  Serile sunt dulci. Privesc spre geam, apoi ma gandesc la noi. Ma gandesc daca exista in mine ceva in plus fata de ceea ce a atins, a auzit si a mirosit. Poate trupul meu a reusit sa reflecte simtirile mele, poate nu trebuia sa pun nimic altceva in evidenta. Poate imperfectiunea lui, a corpului meu, a fost o provocare...

Sunt in asteptare. Ma las furata de ganduri pozitive si negative in acelasi timp. As dori sa le alung, dar recunosc ca fara ele nu as mai reusi sa imi ascult inima. O aud la propriu si ma gandesc ca nu e nevoie decat sa vreau. Ce sa vreau? Sa scotocesc prin viata, sa nu o las sa ma adoarma, sa ma minta... Amabilitatea vietii este inselatoare, iar apele limpezi in care m-am scaldat sunt anoste.

Imi plac abaterile, imi plac ocolisurile, imi plac esecurile. Din ele invat, cu ele ma hranesc.
Am invatat sa astept cu rabdare, iar apoi sa ma arunc in valtoare. Si acum astept. De multe ori mi se astern la picioare zile si saptamani obositoare, care imi dau doar iluzia ca traiesc. Tanjesc dupa un alt fel de trai, in care fericirea sta putin, dar si cand vine, o simt pana in varful degetelor.