miercuri, 29 august 2012

Intr-o buna zi am sa plec si eu, iar tu o sa ma chemi

Lumea e mare si cateodata simt ca o am la picioare
As vrea sa o cant in versuri multe,
Sa o cunosc mai bine decat tine
Si sa ma las iubita de o fiinta pe care-o vreau neprihanita.


Cata viata voi mai avea, sa o traiesc din plin
Sa fiu mereu eu, iar tu sa ma iubesti tot timpul din nou, ca un ecou.

Sa fii bland, sa fii bun, sa ma alinti cu maini fierbinti
Sa-mi dai motive sa traiesc, sa pot sa te iubesc.

Visele mele sa le impart cu tine si sa pornim in doi spre ele...
Sa-ti fiu tot timpul irezistibil de aproape, cuceritoare, frumoasa, iertatoare.

Sa ma alungi si sa ma chemi cu dor si cu nesat
Iar eu sa vin si sa te las...

Si amandoi sa ne hranim din fericirea noastra
Iar tu sa-mi spui ca viata e prea scurta pentru-o iubire atat de minunata.


Pentru sotul meu, caruia i-am provocat destula amaraciune si durere. Dar nu indeajuns de multa incat sa nu-mi pot cere iertare cu cateva versuri destul de proaste.