Mit mayas al sfarsitului de lume, frici insirate posomorat la emisiuni de televiziune ce povestesc cu ardoare previziuni ale unor culturi care adulmecau pe vremea lor pericolul, fara prea mari eforturi. Mayasi, hindusi, azteci, civilizatii misterioase ale caror traditii ne-au oferit la sfarsit de an 2011 scenarii sumbre pentru viitor. De sarbatori mie mi-au trezit in loc de sentimente festive, sentimente funebre, ganduri negre si convingerea ca voi mai fi pe lume doar in acest an. Ma surprind de multe ori intrebandu-ma cu nedumerire de ce a trebuit sa mai aduc pe lume si un copil de care nu am sa ma mai bucur multa vreme. Si uite asa viata devine si mai complicata decat o stiam pana acum. Intr-o intetzire incredibila apar si alte ganduri, spasme si dorinte de a trai la maxim acest an. Ca doar o sa fie ultimul. Incep sa visez la ce mi-as dori sa fac in apocalipticul 2012, sau ce n-am apucat sa fac pana acum, cu atentionarea ca oricum nu voi avea cum sa le fac pe toate. Izbutesc sa ma agat de un vis, de o dorinta de o speranta. Imi doresc sa devin mai inteleapta, sa nu mai fiu un om impulsiv sau nerabdator. Apoi sa reusesc sa ma apropii de lucruri, dar nu de cele materiale, ci de cele spirituale, pentru ca am invatat ca astfel sufletul meu va fi maret. Sa am norocul sa cunosc multi, multi oameni buni, de calitate, de la care sa am ce invata. Din pacate astfel de oameni sunt putini. Si imi doresc sa nu ma sperie batranetea, sa cresc in continuare, sa cunosc, sa vad, sa umblu mult prin locuri interesante, sa acumulez tot ce e binefacator. Peste toate imi doresc sa respir senzatia libertatii, sa ma desprind de agitatia lumii, sa glumesc pe seama lumii care alearga fara noima. Glumele mele vor fi vesele si triste, greu de inteles pentru cei care nu au visuri in acest an apocaliptic. Apoi am sa ascult muzica, multa multa muzica. Am sa ma culc si am sa ma trezesc cu ea, pentru ca ritmul ei a fost intotdeauna prietenul meu. Si nu in ultimul rand am sa invat sa scriu pe acest ritm al muzicii poeme despre viata, nicidecum despre sfarsit, ca poate vor ramane generatiei ce va supravietui apocalipsei.
