Brigitte Bardot: "Tu les trouves jolies mes fesses?"

A implinit 75 de ani... Nu am avut ragazul necesar sa amintesc ieri, 28 septembrie, pe blogul meu aceasta zi... Dar nu e tardiv. Titlul pe care l-am pus, cat si poza sunt preluate dintr-un site frantuzesc. Cine vrea sa intre pe el sa vada mai multe fotografii ale vedetei, realizate in anii ei de glorie, sa dea click aici

http://www.slate.fr/

Un nou targ vintage la orizont!

Targul vintage va avea loc pe 22 octombrie orele 12-22 la Arenele Romane. Acest targ o sa tina 4 zile cu afterparty care va incepe de la ora 22 asta in ziua de 24 octombrie care va fi numita "noaptea alba"! Taxa de participare pe zi este 50 de ron. Raspunsul trebuie dat cel tarziu intr-o saptamana deoarece enecesara si reclama.Pentru informatii contactati organizatorul la numarul de telefon 0747376996 (Stefanie Ludwig).

Cainele, prietenul cel bun al omului

CAINELE, PATRUPEDUL DE CARE VOI FI INDRAGOSTITA CAT TIMP VOI RESPIRA PE ACEST PAMANT. IN FAMILIA NOASTRA EXISTA UN NOU MEMBRU, NUMELE LUI ESTE HAPPY SI ARE NUMAI O LUNA SI O SAPTAMANA. PROMITE CA VA FI UN CAINE DEOSEBIT, DOCIL SI IUBITOR. AM PARTE DE DIMINETI FANTASTICE CAND VINE SI SE GUDURA LA PICIOARELE MELE, ATENTIONANDU-MA CA E TIMPUL SA II OFER SI LUI PORTIA DE LAPTIC CU OREZ. MA INARMEZ CU O TANDRETZE PE CARE NU O POATE POSEDA DECAT O MARE IUBITOARE DE ANIMALE SI IL MANGAI CU MULTA AFECTIUNE. SIMTE CA E IUBIT SI IMI PLATESTE CU ACEEASI MONEDA. HAPPY E FERICIT! EU LA FEL... SI CAND TE GANDESTI CA EXISTA O GRAMADA DE OAMENI CARE IGNORA ACESTE ANIMALE, BA MAI MULT, LE FAC SI RAU... NU VOR AFLA NICIODATA CE INSEAMNA IUBIREA NECONDITIONATA SI NICI CE INSEAMNA SA AI UN PRIETEN ADEVARAT.

De cate ori te iubeste pe zi?

Hello fete cuplate, sau sa folosesc un cuvant mai modern, "combinate" ! Evident, nu am de unde sa stiu la a cata relatie va aflati, dar va spun un secret, cu cat mai multe cu atat mai bine. Din fiecare relatie ai cate ceva de invatat. Exact ca atunci cand citesti mai multe carti, fiecare iti deschide o noua perspectiva asupra vietii si tragi concluzii intelepte. Eu m-am casatorit de putin timp. Intotdeauna, inainte de a face aceasta miscare, care pentru unii inseamna o semnatura la moarte, ma intrebam cum e sa ai un asemnea statut. Ma mai intreb si acum, pentru ca sincer, inca nu m-am dezmeticit. Sau poate nu vreau sa o fac de teama sa nu ma trezesc intr-un cosmar... Glumesc, bineinteles :) Cert e ca e bine. Vorba unui fost coleg, "Sa fie bine ca sa nu fie rau!" Si imi spune foarte des "te iubesc". Uneori mai tare, alteori mai soptit ( stiti voi cand...) si de cele mai multe ori prin sms-uri. Imi amintesc ca la un moment dat am cunoscut o fata care imi povestea ca sotul ei ii lasa tot timpul pe frigider biletele pe care ii scria simtamintele sale cele mai profunde vis-a-vis de ea. Rime inventate de el din care iesea la iveala imensa dragoste pe care i-o nutrea. Cateodata, cand timpul nu ii permitea, pentru ca se grabea sa mearga dimineata la serviciu, isi posta gandurile romantice pe hartia igienica din baie in timp ce.. stiti voi... Ba mai mult, la un moment dat i-a scris pe perete, langa pat, desupra capului ei un "Te iubesc", pe care ea s-a chinuit sa il sterga cu clor, spumegand de furie, dupa ce s-au despartit. :(

Voua va spune des " Te iubesc?" mai bine mai rar, dar din toata inima, nu-i asa?

Targ vintage La scena- de data asta participant!

Targ "The Clothes Next Door" editia a IIIa - Duminica 20 Septembrie, orele 12-19, La Scena The Clothes Next Door Vintage Party - Sambata 19.09.09/09pm, La Scena

SUN SCAPE by Richard M. Glover

Intotdeauna mi-a placut sa privesc cerul si sa ma inchipui zburdand printre nori... Libera, fara constrangeri, fara lumea asta mare si la fel de urata de cand o stiu. Acolo, printre stele nu m-ar intreba nimeni ceva ce nu as avea chef sa raspund. Cand simt ca viata ma oboseste, iar lumea din jurul meu devine de nesuportat privesc cerul si ma duc acolo, langa toti acei nori puri. Atat de puri incat nici nu meritam sa ne slujeasca...

Mini Cooper, masina visurilor noastre

De cate ori o vad pe strada, ma entuziazmez intr-un fel foarte linistit... Imi repet in gand: o voi avea, o voi avea, exact ca o incantatie magica... Da, o sa mai treaca putin timp si poarta ce va deschide drumul catre aceasta masina va avea cheia potrivita. Culoarea ei nu va conta... nu am asemenea pretentii. O voi iubi oricum. Atat eu, cat si sotul meu. Ce ziceti? E misto?

ASTAZI E ZIUA MEA...

Azi repertoriul meu a fost un pic mai galagios decat de obicei. A trebuit sa ma fac auzita. Habar nu am in ce masura am si reusit. Asta se intampla dupa ce am intretinut un dialog, prin care am vrut sa demonstrez ca orizontul meu e largit, cu un om de care depinde viitorul meu. La un moment dat incepusem sa cred ca nu sunt eu cea care se afla acolo, in acea camaruta de sticla cu scaune partial comode, de firma corporatista. Devenisem prea mare pentru papucii mei. Apoi brusc mi-am revenit, spunandu-mi ca trebuie sa fiu naturala si sa nu mint interlocutorul cu nimic. Mi-am camuflat temerile, care ma napadisera de la usa si am infruntat ca un erou tot ce ma izbea in fatza. Apoi imi aminteam ca azi e ziua mea de nastere si nu trebuie sa ma supere nimic. Gandurile negre se izbeau de geamurile de sticla ale camarutei, iar eu le primeam numai pe cele pozitive, ca pe cele mai bune prietene ale mele. Gandurile negre se imblanzeau, dar numai pentru a ma bantui din nou... Nu le lasam sa atace si ma rugam unui zeu sa nu capitulez...

Astazi e ziua mea... nu prea am avut ragazul pana la acesta ora sa o traiesc asa cum mi-as fi dorit. Si trece atat de repede... dar nu-i nimic, sper sa vina si alta data si poate atunci am sa ma bucur mult mai mult. Pana una alta, am sa inchin timpul care a ramas din aceasta zi amintirilor frumose din aceasta vara... Acum doar pozele mai vorbesc...

INTERVIU MARIA DINULESCU

MARIA DINULESCU: "Am realizat ca daca oamenii inteligenti nu transmit gena mai departe, o sa se aleaga praful de lumea asta."


Perceputa ca un sex-simbol, dupa ce a pozat in reviste pentru barbati, actrita Maria Dinulescu spune ca e doar "o androgina in cautarea bucuriei de viata". Daca pana acum un an declara ca nu doreste sa aduca pe lume un copil, azi s-a razgandit. Vrea sa devina sotie si mama, insa numai dupa ce va parcurge cateva etape de pregatire.


1. Ce iubesti cel mai mult in viata?

Este o intrebare dificila pentru ca suntem obisnuiti sa ne gandim la ce ne nemultumeste in viata.. Daca stau sa ma gandesc la iubire, cu toata responsabilitatea, cred ca am sa pot sa vorbesc despre asta abia peste 20 de ani traiti pe acest pamant. Pana atunci cu pasiune pot sa iti povestesc despre ce ma face sa am fluturi in stomac. Ma indragostesc de fiecare nou personaj pe care trebuie sa il creez, imi sclipesc ochii ori de cate ori simt camere de filmat in jurul meu, ador intalnirile cu oameni intelepti, calzi si creativi, ma inspira apa, ma spal pe maini cu roua de pe iarba, fur priviri... ce sa spun? Cred ca iubesc viata. Tot ce are caldura si inca traieste.

2. Orice femeie viseaza la barbatul ideal. Cum trebuie sa fie el pentru tine?

Am nevoie de o persoana care sa ma inspire sa fiu feminina. De cineva care sa ma ajute sa imi apreciez menirea de a fi nu altceva decat femeie.


3. Ai visat de mica la meseria de acrita, sau iti doreai sa devii altceva?

In repetate randuri am povestit drumul pana la decizia de a deveni actrita, dar pe scurt pot sa reamintesc: maicuta, preoteasa, presedinte, psiholog, agent secret..

4. Care este regizorul care ti-a oferit cel mai bun rol de pana acum?

Adrian Sitrau cu Ana- Violeta din “Pescuit sportiv”. Un personaj care a avut multa “carne” si din fericire a fost motorul filmului. I-am adus stralucire in ochi acestui personaj si uite asa am primit premiul pentru cea mai buna actrita la Salonic si Buenos Aires.

5. Cum te-ai simtit cand ti s-au inmanat aceste premii?

Cand am primit premiul de la Buenos Aires cred ca a fost unul dintre cele mai fericite momente din viata mea. Acel festival este cel mai important din America de Sud si toate filmele de calsa A ale anului trecut erau in acea competitite.

6. Ce faci acum? Care sunt planurile tale?

Traiesc o situatie foarte interesanta pentru ca lucrez la un eventual proiect cu trei companii de productie si trei regizori foarte diferiti. Este o experienta total neobisnuita care imi ofera o noua perspectiva si o intelegere mai buna de a privi in ansamblu. Altfel, abia astept sa intalnesc pe 23 si 24 septembrie copiii care or sa vina la Festivalului International de Film pentru Copii "KINOdiseea" de la Muzeul Taranului Roman si la Cinema Gloria din Bucuresti. Acolo am sa sa fiu nerabdatoare sa raspund la orice intrebare pe care cei mici nu si-au imaginat ca o pot pune despre ce inseamna sa fii actor.

7. Ai avut rolul principal in videoclipul celor de la Depeche Mode. I-ai cunoscut? Povesteste-ne in cateva cuvinte cum ai ajuns sa colaborezi cu ei si cum ai trait aceasta experienta.

Povestea e lunga, dar nu i-am cunoscut. Insa valoarea cea mai mare cred ca ramas in relatia de foarte buna prietenie cu unul dintre regizori care este o persoana incredibil de creativa. Este o intalnire care o sa aiba probabil valoare si mai mare in viitor.

8. Ce crezi despre cinematografia romaneasca la acest moment? Ce ai schimba la ea? ( presupunand ca vrei sa fie altfel)

Promovarea. Si l-as inchide pe Tudor Voican intr-o camera pentru un an. L-as lasa acolo sa scrie cel putin 10 filme de comedie pe care publicul nostru le-ar adora.

9.Ce fel de personaj esti tu in viata reala?

Incerc sa ma descopar. Pot sa vad atat cat descopar in cei din jurul meu. Am foarte multi prieteni cu un suflet minunat, dar in acelasi timp descopar si oameni pe care ii intimidez si probabil ca lor ar trebui sa le ofer mai multa tacere.

10. De ce iti place filmul?

Filmul te invata sa te indragostesti si sa mori pentru asta in orice moment, iar scena te ajuta sa descoperi iubirea care este cel mai profund sentiment.


11. In meseria de actor satisfactia apare atunci cand artistul se simte iubit de public. Care este relatia ta cu publicul?

Fara ei nu avem cum sa traim, dar in acelasi timp nu as face nimic ca sa il satisfac. Publicul te iubeste atata timp cat ramai unic si ii oferi ceva care este numai al tau. Cand devii comercial si incerci sa manipulezi publicul, el te consuma repede si cu entuziasm, dar daca iti valorifici unicitatea el te iubeste pentru o viata.

12. Emani un optimism pe care eu sincer, il invidiez. Cum reusesti?

Radeam cu un prieten si ii spuneam ca inima mea nu este rupta in mii de bucatele, ci a devenit un nisip intr-o forma fixa care se misca dintr-o parte in alta, dupa cum imi este ritmul mersului. Suferinta si experienta de a fi un cadavru viu m-au facut sa apreciez fiecare moment pe care il traiesc.

13. Ai calatorit destul de mult, unde ti-ar placea sa te intorci?

Cred ca Ierusalim. De acolo a plecat cea mai mare valoare a mea. Isusu Hristos.




14. Ai declarat in numeroase interviuri ca nu doresti sa aduci pe lume un copil. Ma gandesc ca poate te-ai razgandit intre timp, sau nu?

Mi-am mai inmuiat inima, pentru ca am realizat ca daca oamenii iteligenti nu transmit gena mai departe, o sa se alega praful de lumea asta. Asa ca impreuna cu sotul meu o sa avem grija de un batran, o sa infiem un copil si dupa aceste experiente o sa cream si noi unul.



19. Esti o persoana senzuala, perceputa de multi ca un sex-simbol. In acelasi timp demonstrezi prin ceea ce faci ca esti un om inteligent. Mai rar asa ceva. Tu cum te vezi?

O androgina in cautarea bucuriei de viata.

20. Ai disponibilitate pentru orice fel de rol? Ai juca rolul unei femei rele si urate?

Cu mare placere si fara bani :)

21. Cineva spunea ca norocul este totul in viata. Tu ce crezi?

Ca sansa e importanta atunci ca esti pregatit sa faci un flic flac.

Despre cochetarie, frumos si rochii

Sunt obligata sa recunosc, cu multa onestitate, ca nu am fost niciodata o femeie foarte cocheta. Imi scormonesc destul de des creierul pentru a-mi aminti daca atunci cand eram mica imi placeau pantalonii sau fustele. Ei bine, imi placeau pantalonii si ma simtem in largul meu cand ii purtam. La fel ma simt si acum, cu toate ca dulapul meu cu haine s-a familiarizat si cu fustele si rochiile de toate felurile. Cand spun de toate felurile ma gandesc si la cele pana la genunchi, dar si la cele pana in pamant. In aceasta vara nu am mai fost sclava pantalonilor si m-am lafaint in rochii diafane. Apaream mult mai feminina si un pic mai cocheta decat am fost eu vreodata. Ma simteam frumoasa,ca toate femeile care erau imbracate tot in rochii. Da, o atfel de piesa vestimentara scoate la iveala gratia si gingasia unei femei, ea devenind apreciata de barbati. Asta e privelistea pe care ei doresc sa o vada la o doamna sau domnisoara. Noi le-o asternem la picioare, imbracand o rochie si urcandu-ne pe acel piedestal numit toc. Apoi ii putem domina. Vedem cum se oglindeste pe chipurile lor dorinta. E minunat sa simti asta, asa ca fetelor ar fi bine sa nu va lipseasca nicicand rochia din sifonier. Eu am incercat acest experiment si sincer da roade... Am inteles in aceasta vara, care in curand ne va spune PA, ca o rochie face minuni. A fi cocheta e o comunicare cu tine insuti, dar si cu cei care te privesc si vor sa vada ce ai tu mai frumos. Devii luminiscenta, iar asupra ta vor fi atintiti ochii cosmopoliti si pofticiosi ai barbatilor. Tie iti place rochia? :) Poart-o si in toamna. Ia-ti una mai groasa, dar lasa genunchii la vedere, in cazul in care sunt misto...

Colectionar de... chestii

Mai tineti minte clasoarele in care tineam timbre cand eram mici? Avea toata lumea cate un exemplar, iar cei impatitimiti de foitele pretioase, aveau chiar cate doua sau trei. Era o nebunie pe scara blocului, cand toti copiii ieseau din casa la "schimb de timbre". Nu ratam nimic din noile aparitii la filatelia din centru, fiind la curent cu orice timbru ce innoia colectia, la care tineam ca la ochii din cap. Ne implicam cu mic cu mare intr-o cercetare hartogareasca pentru a analiza ce ne lipseste din clasor, sau de ce ne puteam descotorosi, dandu-i colegului "piesa" dupa care tanjea. Timbrele au fost primele mele obiecte de colectie. Apoi, dupa ce am mai crescut un pic, am avut un insectar. Ne ceruse la scoala, la ora de biologie, sa ne prezentam dupa vacanta petrecuta bineinteles la tzara, cu o cutie in care erau insirate insectele acelea moarte. Nu inteleg ce ma impingea atunci sa fiu atat de interesata de niste buburuze decedate. Eram fascinata de ele si ma chinuiam ore intregi sa le prind in cutii goale de bomboane Cip, sau sa le infig fara nicio remuscare in bolduri uriase. Dupa ce am invatat sa descifrez literele si sa ma familiarizez cu lectura, am inceput sa colectionez almanahuri. Gasisem unele prin pod la bunici, iar de altele ma impiedicam prin casa, cumparate fiind de parinti. Ori de cate ori ma plictiseam, luam in brate teancul cu coperte colorate si incercam sa descopar chestii interesante in interiorul lor. Asta pana intr-o zi, cand mama a facut curatenie generala si a decis ca n-avem nevoie de lucruri inutile in casa. Asadar, festinul meu literar luase sfarsit odata cu disparitia colectiei de almanahuri. Imi amintesc ca am avut o prietena care facea colectie de nasturi. Dar isi permitea, mama ei lucra la fabrica de confectii... :) De cate ori mergeam in vizita la Ana, caci asa o chema, imi arata nasturii aceia multi si colorati, care se afisau in fata ochilor mei ca un miraj... Intram in panica! Nu intelegeam cum de un om a reusit sa stranga atat de multi nasturi la o varsta asa de frageda. Dar m-am dumirit. Nu ea ii strangea, ci mama ei. Ii fura de la fabrica, numai pentru ca fiica-sa sa se bucure. Nasturii tineau loc si de jucarii, caci Ana nu avea multe papusi, iar butonii aceia le inlocuiau cu succes. Ma uimea cum reusea sa le dea nume si sa se joace cu ei ca si cum ar fi fost fiinte. Oare ii mai are?

Azi colectionez cani. Daca vad una care imi place foarte mult, o cumpar... Inca nu stiu cate am, dar mi-am propus sa le numar peste 10 ani.

Bulevardul cu minuni

Duminica ce tocmai a trecut am avut parte de o bucurie neasteptata. Targul vintage, care s-a desfasurat pe bulevardul Aviatorilor, m-a transpus intr-o poveste de neuitat. Am intalnit acolo zeci de standuri, fiecare etalandu-si propria istorisire. Haine vechi si noi, bijuterii din argint de pe vremea bunicii, sticlute pretioase de parfum confectionate din cristal, tablouri si covoare pline de istorie si lazi de zestre ce purtau cu ele amintirea unor fete frumoase...Am poposit acolo o jumatate de zi, bineinteles fara sa imi dau seama cum a fugit timpul. Simteam ca apartineam locului si nu voiam sa ma desprind. Priveam cate un lucru si incercam sa imi imaginez cate veacuri au trecut peste el si cine a fost posesorul lui. Apoi incercam sa inteleg daca mi s-ar potrivi si mie. Multe nu mi se potriveau, iar unele erau foarte scumpe si nu mi le permiteam. Dar e imposibil sa nu gasesti ceva atragator, chiar si la un pret mic. Nu am plecat de acolo fara nimic. Mi-am cumparat o bratara, gravata cu initiala mea, un covor si o poseta. Curiozitatea imi fusese puternic starnita atunci cand am ajuns in fata unui stand plin cu bijuterii, ceasuri vechi, ulcele si sfesnice argintate, vandute de niste tigani. Am gasit acolo un inel din argint in forma de peste, lucrat minutios de un bijutier, se pare foarte talentat. Am decis ca era superb. Dar ulterior am aflat ca pretul nu era tocmai la indemana mea... Suspin si acum dupa acel inel, dar ma impac cu gandul ca il voi uita, asa cum uiti pe nestiute o iubire pasagera...

Voi ce parere aveti despre aceste targuri? Obisnuiti sa le vizitati?