CAT DE GREU NE-AM DESPRINS DE MAIMUTA SI CAT DE USOR SE TREZESC UNII GROHAIND!

Cand merg pe strada ma simt escortata de o lume lipsita de educatie. Aici la noi in Romania, nu in alta parte. Am fost si in alta parte, dar acolo, dincolo de tzara asta care parca nu-si mai gaseste implinirea, nu e deloc asa. Aici e o atmosfera propice pentru ca huliganii, cei fara scrupule si cei pe care viata i-a privat de tot ceea ce inseamna "om educat" sa se simta ca la ei acasa. Am trait multa vreme cu naivitatea ca toate astea vor trece si am asteptat sa ma trezesc la un moment dat in mijlocul unor oameni care sa isi merite acest apelativ. Dar nu s-a intamplat asa. Locuiesc intr-un cartier bucurestean care a fost facut de ras datorita "pitipoancei de companie", a "cocalarului de trafic" sau a baietilor de bani gata care fluiera de la terase femeile ce le ies in cale. Acest cartier se vrea a fi unul pretentios, ca doar se numeste Dorobanti. Si toate nulitatile care se invart pe aici seamna intre ele... Ma gandesc ca cei mai batrani ii dreseaza si pe astia necopti ca pe niste foci si ii instruiesc sa fie ca ei. Isi insusesc aceleasi grohaituri si se cred cei mai tari. Sunt ca niste monstri care traiesc in adancuri si nu au vazut niciodata fata umanitatii. Limitati, inchistati in lumea aceea care nu le asterne la picioare decat femei cu tzatze mari, la care privesc iesindu-le ochii din orbite. Le interpertez purtarile ca a unor maimute ce nu au facut pasul cel mare spre omenire. Si Doamne cat de multi sunt! Atat de multi incat nu cred ca vom scapa de ei nici peste 10 generatii.

Inocenti, sau nu?

Ma intreb de foarte multe ori cat de mult ne-am pastrat din inocenta copilariei? Imi place la nebunie sa obsesrv chestia asta la oameni. Ii privesc in ochi si caut o urma de neprihanire, de candoare care sa se fi ratacit in sufletul lor de-a lungul numerosilor ani ce au trecut peste ei. La unii o gasesc, la altii parca nu ar fi existat niciodata. Sa fie de vina viata pe care fiecare o traieste in felul sau? Sa fie de vina caracterul omului, sau pur si simplu bunatatea si rautatea sufletului sau? Habar nu am. Cert este ca inocenta la oamenii maturi e din ce in ce mai rara, ca si dragostea in zilele noastre... Nu as putea rabda sa imi inchipui ca intr-o zi nu va mai exista iubire. De orice fel ar fi ea...Cred ca cei care nu iubesc au o stare de spirit ciudata si fizionomii mefistofelice. Eu m-am rugat indelung la Dumnezeu ca acest simtzamant, care se numeste dragoste, sa nu ma ocoleasca. Ma gandesc ca fara iubire as deveni neinsemnata in lumea asta si nu as mai pricepe care imi este rostul. Daca am lasat multe in urma, pentru ca asa a fost sa fie, ei bine inocenta nu a vrut cu nici un chip sa se desparta de sufletul meu. Inca exista in mine o oarecare curatenie pe care sper sa o patrez si de acum inainte.

Hillary Clinton, femeia careia nu-i lipseste niciodata curajul

Face parte din lumea femeilor orgolioase si temerare ale Planetei. Ii admir consecventa, cu care joaca de mai bine de noua ani, pe scena politica a Statelor Unite. Pentru ea nu exista niciun buton pe care sa scrie stop, pause sau rewind. Merge mai departe, infruntand capriciile vietii cu puterea unui Ahile, trecand cu diplomatie, asa cum numai un politician stie sa o faca, peste atacurile presei, dupa scandalul Bill Clinton- Monika Lewinski, sau dupa acuzatiile de lesbianism. Daca m-ar intreba cineva, obligandu-ma sa raspund imediat, fara timp de gandire si limitandu-ma numai la o persoana, pe cine admir cel mai mult, nu mi-ar fi deloc dificil sa decid cine imi place. Raspunsul e Hillary Clinton, femeia puternica pentru care infrangerea e o noua provocare. Urmele inca nedecolorate ale afiselor electorale, in care chipul ei zambea anul trecut, cu speranta ca va ajunge presedintele Statelor Unite, nu s-au sters. Doreste sa mai candideze la marele post peste patru ani, multumindu-se deocamdata cu job-ul de secretar de Stat in administratia Obama. Dupa ce a pierdut alegerile in 2008 a lacrimat, apoi zambetul larg i s-a reinstalat pe chip. Era clar ca nu se va opri aici si s-a transformat dintr-o pietricica neinsemnata, intr-o nestemata nepretuita. A aratat tuturor ca poate. Doreste sa demonstreze ca nimic nu ii va sta in cale pentru a-si atinge scopul.

Avocat de meserie, cariera sa politica a prins contur in anul 2000, cand a fost aleasa in senatul Statelor Unite. Astfel, Hillary Clinton a devenit singura sotie de presedinte care a candidat pentru o functie publica si prima femeie din istoria Americii, care a reprezentat New York-ul ca senator. Este omul care si-a depasit limitele, infruntand in viata capcane si intorsaturi neasteptate. Datorita indiferentei afisate presei atunci cand sotul sau, Bill Clinton, cel de-al patruzeci si doilea presedinte al Statelor Unite, a iscat scandalul cu Monika Lewinski, Hillary a fost acuzata de lesbianism. Se presupunea ca avea o relatie de amor cu Huma Abedin, o tanara din stuff-ul ei, care i-a fost mana dreapta in campania electorala. Lipsa de reactie in scandalul Monika Lewinski a alimentat tot felul de presupuneri. Toate s-au abatut asupra ei ca niste copii plangaciosi care nu le lasa parintilor istoviti niciun moment de liniste. Scandalurile sexuale erau armele cu care adversarii politici isi pavau drumul spre putere. Puterea pe care Hilarry Clinton o va detine intotdeauna, chiar daca nu e presedinte. Chipul ei arata expresia omului hotarat, iar umbra incapatanarii ii coloreaza ochii. Nu se lasa, si traieste cu speranta ca viitorul se va arata sub auspicii mai bune si in viata ei.

No comment

Gustul acru al sfarsitului de vacanta...si despre Anonimul

Poate am exagerat un pic spunand ca sfarsitul vacantei are un gust acru... dar eu asa il simt. S-au dus zilele pline de soare... In toata aceasta perioada de relaxare, am trait fiecare zi ca si cum ar fi fost ultima. Am ajuns iar la malul marii, de data aceasta pe taramul apelor si nisipurilor din Sfantul Gheorghe, acolo unde, la un moment dat al lunii august, se desfasoara Festivalul de film Anonimul. Si asta se intampla de 6 ani de zile, numai ca eu am poposit anul acesta pentru prima data. Timpul mi-a ingaduit sa fac cunostinta si cu lumea filmelor pe nisip, fara sa imi impuna bariere. Inainte de a ajunge in Sfantu Gheorghe am "inotat" intr-o mare de oameni, pe faleza din Tulcea. Oameni veniti din toate colturile Romaniei, si nu numai. De aici trebuia sa luam un vapor care ne transporta timp de cinci ore pe fluviu, spre localitatea unde Marea Neagra saruta dragastos Dunarea si o primeste la ea. "Anonimul'' ne astepta pe toti, iar noi am aparut entuziasti cu tone de bagaje in carca, dupa ce am plutit galagios pe trei nave. De obicei pleaca numai una, insa de data asta a fost necesara suplimentarea altor doua... Ma gandeam ca ar fi interesant sa faci un film cu toti acesti oameni care si-au luat corturile in spinare, iubitele de mana, sau camarazii de chefuit la brat si au pornit sa premieze ca niste adevarati cunoscatori, toate acele ecranizari de calitate. Poate am sa fac asta candva si am sa postez aici filmuletul pentru toti cei care nu au luat niciodata parte la un astfel de festival. Pe langa faptul ca ai ocazia sa savurezi filme in aer liber, seara dupa ora 11, te poti intalni cu prieteni mai vechi sau dimpotriva, poti inchega noi amicitii care se transforma la un moment dat in legaturi pe viata. Si daca iti place viata la cort, nu ai retineri cand vezi ca dusurile amenajate (ce-i drept foarte misto) gazduiesc cate sase oameni, sau ca dimineata trebuie sa astepti sa iasa din toaleta, cel sau cea care s-a trezit cu juma de ora inaintea ta :), ei bine, te sfatuiesc sa mergi fara sa eziti la acest festival. Te vor incanta arta filmului si oamenii civilizati. Vei intalni personalitati ca Marcel Iures sau Irina Margareta Nistor, precum si regizori si actori tineri care traiesc cu speranta ca vor ajunge intr-o zi cineva. Cel mai frumos este ca imparti si tu emotii si sperante alaturi de ei, atunci cand te duci sa votezi filmul sau scurt-metrajul care ti-a trezit cel mai mult interesul si ti-a "gadilat" simturile... Tu faci parte din juriu, iar lucrul acesta te ajuta sa devii important, sa te intorci acasa informat si un pic mai destept decat atunci cand ai plecat. Tocmai pentru ca acolo, la "Anonimul", devii nu cunoscut, ci cunoscator, ajutandu-i pe toti cei care ti-au prezentat realizarile lor, sa devina renumiti.

Despre chefurile de odinioara

Cheful, chindia, paranghelia sau ceaiul, asa cum obisnuiau sa numeasca petrecerile mama, tata si noi astia trecuti de 28 de ani, sunt o chestie "old fashion" pentru multi. Acum distractiile se tin in cluburi, discoteci sau terase simandicoase de pe marginea Herastraului, in cazul bucurestenilor, cu fetitze la fel de simandicoase. Adio intalnirilor in apartamentele golite de parinti plecati in concediu sau la tzara... Adio chindiilor cu iz de vodca la cutie sau vin fiert pentru domnisoarele care nu beau alcool...Nici noptile zgomotoase de pe scara blocului, care nu lasau vecinii sa doarma din cauza ritmurilor de rock, punk sau manele in unele cazuri, nu mai sunt la moda. Cand eram si eu participant direct la astfel de actiuni :) aveam convingerea ca voi petrece asa intotdeauna dar, din pacate, vremurile s-au schimbat. Nu mai exista acea comuniune de spirit, oamenii au o boala contagioasa numita individualism, de care mie mi-e frica. Tu ai mai merge la astfel de petreceri organizate in casa amicilor tai? Mie sincer, mi-e putin dor...

AZI SE IMPLINESC 47 DE ANI DE LA MOARTEA ACTRITEI MARILYN MONROE

"If you can make a girl laugh ;You can make a girl do anything."
-Marilyn Monroe.

BARBATII DIN VIATA MEA

Foto by Marco van Hylckama

M-am smuls din bratele multora pentru ca nu imi placeau, nu mi-au placut deloc. Pe altii i-am adorat ca niciodata. Peste toate, am invatat ca de cate ori iubim, e singura data cand am iubit vreodata. Nu am spus nimanui cati barbati m-au vrut. Riscam sa ajung ca un raufacator la executia publica, as fi fost blamata.. Dar ceea ce nu voi sti este cati barbati m-au iubit cu adevarat! Totusi, nu au fost multi cei pe care daca i-as fi rugat sa ma duca la Polul Nord, ar fi facut asta fara sa stea pe ganduri.

Ma hranesc cu entuziasmul cu care ma arunc intr-o relatie. Inceputul unei iubiri e la fel de frumos cu toti. Din pacate sfarsitul este diferit, acesta poate fi indepartat, sau dimpotriva, poate bate la usa dupa numai cateva luni (sa nu zic saptamani). Intr-o relatie "pe duca" bucuria mea nu era tot timpul contagioasa, asa ca, de multe ori nu primeam inapoi ceea ce doream sa impart cu celalalt. Am cunoscut tot felul de barbati. Si rockeri cu buzunarele goale si niste corporates, ce se laudau ca lucrau la nu stiu ce firme prestigioase, dar si baieti ai caror parinti le-au asigurat viitorul exact cum o gospodina isi aranjeaza dichisit prajitura in tava. Diferiti si totusi la fel. Dragostea am trait-o la aceeasi intensitate, indiferent de statutul lor social si de multe ori ii priveam ca pe o carte de colorat. Adaugam culoare acolo unde vedeam ca nu exista, si astfel viata devenea mult mai frumoasa. Insa numai pana la un moment dat, cand se termina aceasta frenezie, iar zvacul care a tinut treaz interesul unuia fata de celalalt, se consuma. Apoi intervenea schimbarea. Nu voiam sa o primesc ca o gazda impecabila, ma trezeam singura si ma intrebam cum s-a ajuns aici. Dar pana sa ma dezmeticesc aparea un altul in viata mea si o luam de la capat.

Totul e cerc. Iti cuprinzi din nou bratele de gatul unui barbat si ramai atarnata de el inca un timp, al carui sfarsit il vei afla curand, sau dimpotriva, mai tarziu decat te-ai fi gandit vreodata.

EU SI CATIVA INTELECTUALI

Nu am avut ocazia sa stau de vorba cu foarte multi intelectuali. Momentele acestea, ce se pot numi rare, le numar pe degete. Odata l-am inalnit pe Octavian Paler intr-o librarie bucuresteana, pret de 2 minute, cand a trebuit sa lase un autograf pe una din capodoperele sale, abia iesita de sub tipar. Nu am sa uit niciodata ceea ce mi-a spus, privindu-ma in ochi si dorind parca sa ghiceasca ce om se ascunde in spatele lor... A spus asa: "Dulce melancolie...sa nu pleci niciodata de aici". Acelasi lucru l-a scris si pe coperta cartii, numai ca acolo adaugase si "Pentru Madalina". Dupa ce am plecat, m-am simtit imbecila. Monologul intelectualului mi s-a paurut bizar. Imi reveneau in minte gesturile si vorbele lui ca notele muzicale ale unui referen nesfarsit. Necunoscutul imi rasufla in ceafa si incercam sa il alung, mobilizandu-ma ca un betiv ce s-a trezit dimineata mahmur. Dar eram fericita ca am fost pentru doua minute colegul de "dialog" al lui Octavian Paler. Niciodata nu voi mai avea aceasta ocazie. E mort. De la el am invatat ca un om destept te poate privi o singura data, pentru a putea pune verdictul. Exact ca o ghicitoare, care iti spune doar uitandu-se la tine, ce fel de om esti.

Un alt intelectual cu care am stat de vorba, emotionata pana in maduva oaselor, a fost Robert Turcescu. Pe omul acesta televizorul il "scalambaie", ii fura din carisma, ii delimiteaza personalitatea. L-am gasit altfel decat ma familiarizasem cu el la TV. Am fost placut surprinsa sa intalnesc un om cald si receptiv la dorintele mele. De la el am invatat sa nu judec oamenii dupa aparente sau... dupa aparitia lor la televizor.

Florin Calinescu, un om dintr-o bucata, pe care oricine l-ar indragi. Am avut candva ocazia sa il intervievez prin telefon. Bine si asa... Dialogul s-a derulat perfect, ca o manusa care se pliaza bine pe mana. Avea numeroase replici ce te desteptau ca un ceasornic dimineata. Ramaneai un timp cu gura cascata ca un copil care a vazut pentru prima oara un nudist pe plaja, apoi iti reveneai, incercand sa gasesti si tu o idee satisfacatoare in aceasta discutie. De multe ori imbecilitatea mea ma lasa fara cuvintele potrivite, sau ele apareau tardiv. De la el am invatat cat de misto e sa poti fi spontan si cat de greu e sa ti se intample lucrul asta. Important e ca de ceva vreme incoace am ocazia sa dau mana cu spontaneitatea mai des decat o faceam inainte si ma bucur. Poate ca am evoluat...

NO COMMENT